Baby steps

Un cliseu, dar o realitate,nu avem decat o viata, si ar trebui sa o traim in cel mai frumos mod posibil.Cand suntem mici ne dorim sa fim mari, cand suntem mari am vrea sa fin din nou copii.De ce? pentru a redescoperii emotiile si trairile si lipsa de responsabiliate pe care o aveam cand eram mici.Din pacate nu se poate, dar am  putea folosi ca adulti pasii mici si curajosi de copil. ne trebuie un an ca sa mergem, doi ca sa vorbim, trei ca sa intelegem mai clar anumite lucruri din jur, si tot asa. Incet incet descoperim lumea, vedem, atingem, simtim, iubim, intelegem ce se intampla in jurul nostru. E un plan facut de dzeu si de natura, dar un model pe care-l folosim cand ne incepem viata de adult. Sa incercam sa ne facem planuri, sa ne clarificam dorintele si obiectivele pe care am vrea sa le atingem in viata. Si apoi, incet incet, lasandu ne surprinsi si de surprizele placute si de obstacolele care ne apar in cale, sa facem in asa fel incat sa le indeplinim. Fiecare dorinta indeplinita te asigur ca iti va aduce macar un zambet pe fata. Si daca un zambet nu inseamna ca viata ta e mai frumoasa atunci ce ar putea insemna?
Depinde de noi enorm cum ne planuim zilele, cum imbatranim, cum adormim seara. Nu spun ca nu sunt momente neasteptate in timpul unei zile, care ne-ar putea da planurile peste cap, dar tot noi putem sa o luam de la capat pentru a ne continua drumul pe care am plecat.
Cu pasi mici, mai siguri sau mai nesiguri, putem ajunge acolo unde ne dorim. Ati incercat vreodata sa va faceti un mic plan pentru  va indeplini dorintele?Poate fi pe o luna, un an sau pe viata. Incercati si spuneti-mi daca ati reusit:P